De ce iubesc România?

Titlul acestui prim articol este un titlu care mi-a trecut prin minte, cu gândul la o carte căreia doresc să îi scriu recenzie. Cugetând la acea carte am realizat că mintea mea a combinat două titluri, anume De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu și Cum să fii fericit în România, o antologie de povestiri scrise de autori cunoscuți publicată de editura Humanitas. Prima carte menționată am început să o citesc acum 8 ani, dar nu am rezonat cu ea la acel moment. Poate îi voi da o nouă șansă într-o zi. A doua am primit-o anul trecut de ziua mea și am savurat-o în 2 zile. Am rezonat cu această carte pentru că tratează exact subiectul care mă preocupă. M-am restabilit în Cluj-Napoca după o perioadă de câțiva ani de studiu și practică profesională împărțită între România și Germania, între două limbi, familii și stiluri de viață simultan asemănătoare și foarte diferite.

După o perioadă de introspecție interioară asupra Ființei mele, rostului vieții și locului meu în România, am decis să împărtășesc gândurile mele cu cei deschiși lungimii mele de undă. Poate este necesar să spun câteva rânduri despre mine. Dar înainte de povestea mea doresc să subliniez viziunea mea asupra unicității fiecărui om. Nu doresc să dau sfaturi crezând că vor funcționa pentru alții dacă mie mi-au fost utile. Doresc totuși să împărtășesc unele idei care vor putea fi de interes pentru unii și poate vor stârni curiozitate.

Scriu aceste gânduri pentru prima postare de mână, în caietul meu unde adun deja de mai multă vreme idei despre lumea în care trăiesc și despre mine. Orașul în care mă aflu este Florența. Este prima mea vizită aici, cu ocazia zilei de naștere a soțului meu. Amândoi citim de plăcere și ne bucurăm că am găsit acest loc, chiar în centrul vechi al orașului care este foarte aglomerat datorită turiștilor. Dar noi ne-am alăturat localnicilor care au venit să studieze, să bea o cafea împreună cu prietenii de pensie, să citească, să caute o carte nouă. Noi am băut o cafea, eu am citit din cartea pe care o tot căram cu mine, în speranța să apuc să mai citesc câte o pagină, după care am luat fiecare etaj al librăriei sub lupă și am ieșit, ca de obicei, cu 3 cărți.

Am mai vizitat acest stil de librărie în multe orașe europene, cum sunt Bruxelles, Barcelona, Berlin și altele. Dar îmi doresc să avem și în Cluj-Napoca așa ceva, mai ales deschise în zilele de sâmbătă și duminică. Am descoperit recent ceva asemănător, dar este de fapt o cafeanea care are o colecție impresionantă de cărți din care poți citi în timp ce savurezi o cafea sau un suc. Dar e deschisă numai de luni până vineri, și e nevoie de puțin exercițiu fizic pentru a ajunge la ea. (Vorbesc de Bookla.

Scriind aceste idei, tot mai multe gânduri s-au făcut prezente în mintea mea, în special despre ce aș putea scrie, pentru ce să ofer lumii online încă un blog, având în vedere supra-încărcarea de informații din momentul prezent. Unul din subiectele pe care doresc să le abordez în curând este cultura care o avem în România centenarului, elemente care ne apropie și în același timp ne îndepărtează de miezul cultural european.

De fapt pornisem să îmi notez gândurile de la faptul că observasem din prima zi a vizitei în Florența cafeneaua, dar abia după ce am citit despre ea și cât de cool e, pe mai multe bloguri, am și ajuns să o vizităm. Atunci am realizat că dacă eu am beneficiat de ajutorul acelor postări, pot și eu să atrag atenția asupra unor elemente asemănătoare, inclusiv de descoperirile noastre din Florența. Voi oferi informații despre cărțile pe care le citesc și pe care le recomand. Acum ofer un citat în încheierea acestei postări.

“Concentrează-te pe îmbunătățirea Ființei. Aliniază-te, în sufletul tău, Adevărului și Binelui Suprem. Există o ordine locuibilă care merită instaurată și o frumusețe de adus în viața ta. Există răul, care trebuie evitat, suferința, care trebuie ușurată, și persoana ta, care trebuie ajutată să evolueze” (Jordan B. Peterson (2018), 12 Reguli de Viață: un antidot la haosul din jurul nostru, București: Editura Trei).

Voi continua să meditez la întrebarea din titlu și voi trasmite ideile mele.

Mulțumesc celora care au citit până aici,

Romana.